O afirmație nefondată care a circulat înainte de referendumul UE a fost că, după Brexit, Marea Britanie ar putea negocia rapid multe acorduri comerciale. Cu toate acestea, o astfel de viziune nu reușește să înțeleagă complexitatea negocierii acordurilor comerciale – o sarcină complexă, delicată și care necesită mult timp.

De exemplu, trebuie să ne întrebăm cine va lua deciziile privind viitoarele acorduri comerciale ale Marii Britanii? Va fi doar Guvernul Marii Britanii sau va avea și Parlamentul un cuvânt de spus? Ce principii-cheie, dacă vor exista, vor sta la baza acestor negocieri pentru ne asigura că bunurile și serviciile sunt sigure?  Iar protecția drepturilor omului va avea vreun loc în aceste înțelegeri (așa cum se întâmplă în cadrul sistemului GSP al Uniunii Europene) sau drepturile universale ale omului vor fi considerate un obstacol în calea comerțului?

În cadrul UE, Parlamentul European are puterea de a aproba sau respinge tranzacțiile comerciale înainte ca acestea să intre în vigoare. Asta înseamnă că reprezentanții aleși din fiecare stat membru au un cuvânt de spus cu privire la o înțelegere propusă și pot vota în cazul în care există preocupări serioase.

Cu toate acestea, Proiectul de lege al Guvernului privind comerțul – dacă trece prin Parlament fără modificări semnificative – oferă miniștrilor puteri fără precedent pentru a crea și edita tranzacții comerciale fără control parlamentar. Acest lucru ar însemna, de exemplu, că Boris Johnson și Donald Trump ar putea conveni o nouă afacere comercială în spatele ușilor închise, fără nicio răspundere democratică.

Acest lucru este în contrast puternic cu abordarea UE, prin care Parlamentul European are puterea de a aproba sau respinge acordurile comerciale înainte ca acestea să între în vigoare. Asta înseamnă că reprezentanții aleși din fiecare stat membru au un cuvânt de spus cu privire la o înțelegere propusă.

Eșecul Parteneriatului transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP) dintre UE și SUA a scos în evidență cât de dăunător ar putea fi un astfel de acord comercial. De exemplu, orice tranzacție comercială dintre Marea Britanie și SUA ar putea include prevederi controversate privind soluționarea litigiilor dintre investitori și state (ISDS). Aceste tribunale conțin mecanisme extrajudiciare care s-au dovedit a schimba puterea în favoarea marilor corporații și departe de interesul public. Un astfel de acord ar putea, de asemenea, include orice, de la carnea impregnată cu antibiotice și hormoni, până la imixtiunea SUA în NHS (Serviciul Național Medical) sau la exploatarea de petrol și gaze prim metoda fracturării hidraulice în mediul nostru rural.

Acestea sunt doar câteva aspecte pe care negociatorii trebuie să le abordeze – și asta, înainte să se blocheze în detalii pe tarifele anumitor produse și servicii.

În ianuarie 2017, am publicat lucrarea Comerțul Marii Britanii după votul pentru Brexit, care reunește perspective asupra acestei chestiuni de la Grupul Verzilor, de la cadre universitare, militari și sindicate din Marea Britanie, din UE și din alte țări. Citește sau descărcă publicația aici.